prezentare
arrow Tatal nostru Ceresc
arrow Sfintii Apostoli Petru si Pavel
arrow Draga mea prietena,
arrow Darul lacrimilor
arrow Povete
arrow Interviu
arrow De ce are asinul cruce pe spate?
arrow Legenda plopului
 
Tatal nostru Ceresc
 

arrow Precum Îngerii si Sfintii Îl lauda si-L preaslavesc neîncetat pe Dumnezeu în ceruri, tot astfel suntem datori si noi oamenii a-L lauda si preaslavi pe pamânt.

Omul este cea mai aleasa zidire, coroana tuturor fapturilor iesite din mâna lui Dumnezeu. El este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, zidire aleasa, înzestrat cu voce cuvântatoare, judecata luminata si întelepciune prevazatoare. Deci, omul este dator a se ruga, a lauda, a preaslavi neîncetat pe Ziditorul sau si a sta în strânsa legatura cu visteria vietii si a întelepciunii Sale luminate, cu Facatorul, Protectorul, Judecatorul si Rasplatitorul sau.

Puterea rugaciunii întotdeauna a unit cerul cu pamântul. Ca "respiratie a sufletului", rugaciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu, dând sens existentei sale naturale si umane.

Daca credinta este "poarta spre Dumnezeu", rugaciunea este forma prin care se intra la Dumnezeu, ce poate fi considerata o arma puternica, o temelie a linistii.

În viata noastra întâmpinam multe si felurite obstacole si greutati, ne simtim învaluiti, apasati, presati de o multime de nevoi, necazuri sau primejdii. Acestea sunt adeseori slobozite de Dumnezeu asupra noastra, fie spre a ne încerca credinta, încrederea si dragostea fata de El. În asemenea strâmtori, omul gaseste îndemnul: "Cheama-ma pe mine tu în ziua necazului si Eu te voi scoate si tu Ma vei preaslavi".(Ps. 49,16)

Am avut încredere în acest îndemn al Sau si m-a ajutat. Am simtit ajutorul Sau ca o raza ce a coborât spre mintea mea când m-am rugat. Prin rugaciune supararea mi-a fost alungata, care cu lacrimi a iesit din inima mea si am simtit sadita seninatatea.

Am simtit legatura aceasta cu Dumnezeu nu, prin deschiderea gurii, ci a inimii, nu prin revarsarea mintii, ci a sufletului; nu ca o porunca, ci ca o mijlocire pentru ca taina unirii omului cu Dumnezeu este credinta însotita de rugaciune.

De câte ori am simtit nevoia sa vorbesc cu Dumnezeu, sa plâng în fata Lui si sa-I cer ajutor, mi-a venit în întâmpinare, întarindu-ma si aratându-mi adâncimile vietii si puterile Sale.

Simt ca ma face mai buna, mai evlavioasa, mai întelegatoare, mai umana, pentru ca, de câte ori ma aflu în impas, El este gata sa-mi asculte nemultumirile, lauda si cererile pe care I le aduc în rugaciune.

Noi avem nevoie mult de ajutorul Sau. Fiinta noastra oboseste repede, puterile noastre sunt limitate, iar carnea neputincioasa. Din acest motiv suntem expusi pacatului. Comunicam cu Dumnezeu nu numai datorita meritelor noastre si a rugaciunii, ci si ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Diana Paduraru

Sfintii Apostoli Petru si Pavel
 

arrow Sfântul Petru era fratele Sfântului Andrei cel întâi - chemat, tragându-se dintr-un oras mic si neînsemnat, adica din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon.

Traind cu mare lipsa si saracie, îsi tinea viata cu osteneala mâinilor sale. Murind tatal sau Iona, atunci Simon casatorindu-se, si-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, si a nascut fii, iar Andrei a ramas în curatie.

Pe vremea în care era Ioan la paza în temnita, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, si aflând pe Andrei si pe Petru unde îsi întindeau navodul si mrejele, i-a chemat si îndata au urmat dupa Dânsul.

Dupa aceea propovaduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia si în Bitinia, a coborât si pâna la Roma. Si pentru ca a biruit cu minunile pe Simon vrajitorul, împaratind acolo Nero, a fost rastignit cu capul în jos, precum el însusi a cerut si si-a primit fericitul sfârsit.

El era la chip alb, putin cam galben, plesuv si des la parul ce-i ramasese, cam crunt la ochi si rosu, carunt la cap si la barba, cu nasul cam lungaret, cu sprâncenele înalte, la vârsta om de mijloc, drept la stat; se pornea îndata împotriva nedreptatii, din râvna dumnezeiasca.

arrow Sfântul Pavel, era si el evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind învatat de Gamaliel, si instruit desavârsit în Legea lui Moise. Locuia în Tars, care jefuia si strica Biserica lui Hristos, si cu a lui voie si sfat a fost omorât întâiul mucenic Stefan. Deci, cunoscându-se de Dumnezeu în amiaza zilei, si orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis la Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc; si acela învatându-l, l-a botezat.

Si fiind vas ales, a înconjurat si a cuprins toata lumea, învatând pe multi. Ajuns la Roma, si-a savârsit viata acolo, taindu-i-se capul din porunca împaratului Nero pentru marturisirea lui Hristos. Cu toate ca Sf. Pavel s-a savârsit dupa Sf. Petru, moastele lor tot la un loc s-au pus.

Sf. Apostol Pavel era si el plesuv la cap, vesel la cautatura, cu sprâncenele plecate în jos, alb la fata, barba îi era cam lunga cu cuviinta, cu nasul rotund si cuvios, la toata fata împodobit, cam carunt la cap si la barba, om sanatos cu virtutea, putin cam scurt la trup, întelept, plin de daruri.

Amândoi Sfintii se praznuiesc la aceeasi data, si anume pe 29 iunie.


Draga mea prietena,
 

arrow Eu stiu ca tu esti de alta religie si pentru ca m-ai rugat sa-ti prezint învatatura de credinta ortodoxa despre Dumnezeu Fiul, eu voi accepta cu mare drag.

Toti oamenii credinciosi merg la Biserica si se roaga întregii Sfintei Treimi: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfânt. Pentru a îndeplini poruncile lui Dumnezeu si pentru a fi placuti Lui, noi trebuie sa fim cât mai buni, cât mai întelegatori. Dumnezeu îndrageste omul cu sufletul mare, omul care ajuta, din putinul lui si pe cel ce nu are.

Dumnezeu Fiul este o Persoana a Sfintei Treimi, numit si Cuvântul lui Dumnezeu. El este nascut din Tatal "mai înainte de toti vecii". Biserica ne învata ca El este "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat" si ca este "de o fiinta cu Tatal. "Despre Fiul marturisim ca prin El "toate s-au facut", iar cea mai importanta lucrare a Fiului este întruparea Sa "de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria. "El a ramas Dumnezeu adevarat, dar si om adevarat. S-a întrupat si s-a nascut din Fecioara Maria, a trait printre oameni si a învatat cuvântul si fapta despre Împaratia cerurilor. El a binevoit sa se rastigneasca "pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat", sa patimeasca si sa se îngroape, pentru iertarea pacatelor noastre.

El a facut aceste lucruri din nesfârsita S-a iubire de oameni, pentru mântuirea noastra, a celor cazuti în pacat.

Iisus Hristos a sfarmat moartea si "a înviat a treia zi" asa cum spune si Sf. Scriptura. El ne-a eliberat din robia mortii, astfel facându-Se Mântuitorul si Izvorâtorul nostru.

Deci, noi trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru tot ce a facut pentru noi, din marea Sa iubire de oameni.

Cred ca vei fi multumita de explicatia pe care ti-am facut-o despre învatatura de credinta ortodoxa, despre Dumnezeu Fiul.

Eu voi fi mereu cu sufletul deschis la orice rugaminte a ta.

Cu prietenie,
Teodora Axinte

Darul lacrimilor
 

arrow Un frate l-a întrebat pe un batrân oarecare, zicând: Spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte împietrita pentru umilinta, macar ca citesc vietile Sfintilor Parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili inima, si foarte scârbit e sufletul meu de aceasta. Batrânul i-a raspuns: Fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat în Pamântul Fagaduintei, în care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mâhnim si sa ne scârbim pentru mântuirea noastra. Caci scris este: cu multe scârbe ni se cade sa intram întru Împaratia Cerului, iar fara de scârbe, nu vom putea intra în Pîmântul Fagaduintei.

Asculta, fiule, sa-ti spun o istorie a unui tânar. Era un tânar care, dorind viata calugareasca, a mers la Muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe care îl auzea în toate zilele plângându-si cu mare tânguire si lacrimi pacatele sale, iar inima lui era împietrita si nu-i venea umilinta, nici lacrimi ca sa poata plânge. Deci se întristra pe sine, zicând: Nu vrei, ticaloase, sa plângi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum, pâna ai vreme, si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii ca daca nu vrei sa plângi, eu te voi face si te voi învata sa plângi! Si avea el o funie tare, împletita; si luând acea funie, se dezbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pâna când i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi, si atunci începea sa plânga. Iar acel frate, care era aproape de dânsul cu chilia, luând seama ce face si vazându-l de multe ori facând asa, batându-se si însusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a început a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el însusi si se munceste asa. Si i-a aratat lui Dumnezeu. Într-o noapte, în vis, l-a vazut fiind în ceata mucenicilor, purtând cununa muceniceasca pe cap si îl arata lui cineva cu degetul, zicând: Vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos! Acesta, împreuna cu mucenicii fiind primit, s-a încununat.

Asa si tu, fiule, sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scârbele ce ti se vor întâmpla, si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va încununa.

(Prelucrare dupa Patericul egiptean)

Povete
 

arrow Douazeci de povete despre felul cum sa te porti în Sfânta Biserica si sa serbezi Duminica si sarbatorile

  1. Mai înainte de a merge la Sf. Biserica împaca-te cu toti care esti certat.
  2. Lasa si tu din inima si iarta tuturor celor care ti-au gresit cu ceva.
  3. Îmbraca-te într-o tinuta curata, dar modesta, ba chiar smerita, stiind ca nu mergi la teatru, ci sa te rogi lui Dumnezeu cu umilinta si cu lacrimi pentru iertarea pacatelor tale.
  4. Sileste-te ca sa duci un dar, macar cât de mic: lumânari, tamâie curata si un pomelnic pentru a fi pomenit, tu si toti ai casei tale la Sfânta Liturghie.
  5. Sileste-te dupa putere ca sa fii la Sfânta Biserica mai înainte de a începe slujba, ca sa ai timp sa te închini cu liniste la Sfintele Icoane si sa poti da din vreme si pomelnicul spre pomenire.
  6. Daca din întâmplare ai sosit dupa începerea slujbei, apoi stai linistit la locul tau ca sa nu faci tulburare si altora prin umblarea ta de colo pâna colo. Aceasta sminteala este mai mare pacat, decât binele ce vrei sa-l faci. Pacea si desavârsita liniste este de absoluta trebuinta.
  7. Stând în biserica, nu privi în dreapta si în stânga, caci aceasta te sustrage de la gândirea spre Dumnezeu.
  8. Vorbirea în biserica e un pacat foarte mare. Nici tu nu te rogi si împiedici si pe altul, de a se ruga. De aceea starea ta în biserica în loc sa-ti fie spre folos si spre iertare, se va face tie spre osânda si pacat.
  9. Urmareste cu mintea tot ce se citeste si se cânta si repeta si tu în minte, rugaciunile macar cele mai însemnate.
  10. Sileste-te ca în timpul slujbei sa nu te abati cu mintea la nimic pamântesc, pentru ca macar doua ceasuri din saptamâna sa traiesti si tu în adevarata reculegere si rugaciune.
  11. Când te închini, fa semnul crucii complet si cu luare aminte. Facând semnul Sf.Cruci în batjocora, înseamna ca batjocoresti pe Stapânul ei în numele caruia te închini. Mai de folos e sa faci cruce odata cum se cuvine, decât sa fluturi de mai multe ori cu mâna fara sa stii si tu, nici altii, ce voiesti sa faci; prin aceasta vei stârni râsul celor care te vad, facând sminteala altora si tie îti va fi spre pacat.
  12. Asculta cu luare aminte toata slujba pâna la sfârsit. Numai asa ti-ai facut datoria deplina catre sufletul tau. Dupa cum dai hrana îndestulata trupului tau toata saptamâna, da si sufletului tau macar odata sa se sature de cuvântul lui Dumnezeu ce-L datator de viata.
  13. Sf.Evanghelie, Apostolul si cazania sau predica, aculta-le cu luare aminte în asa fel ca sa poti spune si tu altora despre folosul si învatatura ce ai luat din cuprinsul lor.
  14. Când se împarte sfânta anafura, închina-te si pe le Sfintele Icoane cu toata credinta si smerenia cuvenita.
  15. Când te închini icoanelor, saruta chipul Sfântului la picioare, sau cel mult mâinile, iar nu la fata.
  16. Plecând din biserica mergi întins acasa, ferindu-te de a te abate pe la cârciumi sau locuri unde se spun palavre si vorbe nefolositoare.
  17. Dupa ce stai la masa si te odihnesti putin, apoi citeste carti moral religioase si mediteaza si te roaga. Povatuieste pe toti ai tai spre cele sufletesti.
  18. Daca ai de unde, cerceteaza si bucura pe cei saraci prin milostenie, cu bucate, cu haine, cu bani si din toate darurile ce ti-a dat tie bunul Dumnezeu. Asemenea si cu cuvinte bune povatuieste pe cei nestiutori pe calea Domnului.
  19. Daca vei serba Duminicile si sarbatorile în acest fel, apoi vei avea pe Dumnezeu cu tine si-ti va ajuta si va binecuvânta întreprinderile tale si te va bucura în toata viata ta cu îndestulare, cu sanatate si cu binele.
  20. Daca vei petrece viata ta asa crestineste, la sfârsitul vietii vei dobândi fericirea cea tot vesnica si cereasca deplina, pe care Dumnezeu a pregatit-o tuturor ce-L asculta pe Dânsul.
"Cautati mai întâi împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate celelalte vi se vor adauga voua" (Matei 6,33)

Interviu
 

arrow Interviu special acordat elevilor care au participat la Olipiada de Religie, faza judeteana

Pe data de 6 martie 2006 a avut loc Olimpiada de Religie-cult ortodox la care au participat si mici crestini din scoala noastra, obtinând rezultate deosebite. Vrând, nevrând, cu ajutorul interviurilor acordate, am descoperit care a fost atmosfera din acea zi:

Dragan Cristina: Cum ti s-a parut acest concurs având în vedere ca tu ai obtinut premiul întâi cu nota 9,87?
Paduraru Diana: Acest concurs mi s-a parut obisnuit, nefiind primul la care am participat, si pot spune ca întotdeauna schimbarea decorului îsi pune mereu amprenta asupra starii psihice.
Dragan Cristina: Ai avut emotii?
Paduraru Diana: Am avut emotii pâna în momentul când am primit subiectele, apoi totul a decurs în mod firesc, cautând sa ma concentrez profund pentru rezolvarea lor si sa pot cuprinde toate ideile importante.
Dragan Cristina: Ai crezut ca vei ajunge vreodata la aceasta performanta?
Paduraru Diana: Nu pot spune ca am crezut, dar am sperat si mi-am dorit asta, iar Dumnezeu m-a ajutat sa obtin acest rezultat.

Dragan Cristina: Cum ti s-a parut acest concurs având în vedere ca tu ai obtinut mentiune cu nota 8,55?
Axinte Teodora: Olimpiada a fost bine organizata, iar subiectele au fost la nivelul cunostintelor noastre.
Dragan Cristina: Si-au facut simtita prezenta emotiile?
Axinte Teodora: Fireste, dar pe parcursul concursului le-am depasit. Asta poate si datorita faptului ca am participat si la alte competitii de acest fel.
Parerea mea este ca orice participant are emotii înainte de concurs. Important este sa stii sa te concentrezi, sa fii sigur pe cunostintele tale si atunci cu siguranta rezultatele vor fi bune.
Dragan Cristina: Pregatindu-te pentru olimpiada ai avut sperenta ca vei ajunge la acest rezultat?
Axinte Teodora: Sigur, având în vedere ca m-am pregatit si ca am avut încredere în mine si în cunostintele mele.Recunosc ca mi-ar fi placut un loc în primele trei, dar am convingerea ca data viitoare voi obtine ceea ce îmi doresc.

Dragan Cristina: Ce parere ai despre felul în care s-a desfasurat olimpiada tinând cont ca ai obtinut mentiune cu nota 8,35?
Dragan Ana Maria: Mi s-a parut usor, deoarece am mai participat la concursuri de acest gen, dar au fost si câteva obstacole care m-au împiedicat sa iau un premiu la justa mea valoare.
Dragan Cristina: În aceasta competitie emotiile au fost de partea ta?
Dragan Ana Maria: Nu am avut emotii deoarece am mai trecut prin asa ceva si cred ca niciodata n-o sa am emotii.
Dragan Cristina: Consideri ca puteai sa ajungi la aceasta nota vreodata?
Dragan Ana Maria: M-am asteptat la aceasta nota, chiar si la mai mult, deoarece am încredere în propriile forte si, în primul rând când îmi propun ceva nu ma las pâna nu reusesc. În fond, fara ajutorul lui Dumnezeu nu as fi facut nimic.

Dragan Cristina: Ce parere ai despre felul în care s-a desfasurat olimpiada tinând cont de rezultatul obtinut, mentiune cu nota 8, 30?
Axinte Lucian: Mi-a facut placere sa particip la acest concurs si nu mi s-a parut foarte greu.
Dragan Cristina: Ai avut emotii?
Axinte Lucian: Da, am avut emotii, dar pâna la primirea subiectelor.
Dragan Cristina: Ai crezut ca vei ajunge vreodata la acest rezultat?
Axinte Lucian: Nu mi-am imaginat ca voi obtine atâtea puncte la olimpiada.


De ce are asinul cruce pe spate?
 

arrow Asinul - numit si magar - este un animal des întâlnit în legendele si credintele oamenilor. Nepretentios, asinul a fost totdeauna un ajutor pentru om, fiind un bun animal de povara. Credinta populara spune ca diavolul se poate preschimba în orice vietate, dar nu are puterea de a se transforma în magar si nici nu poate face vreun rau acestui animal sau oamenilor care sunt întovarasiti în calatorie sau la munca de un magarus. Calare pe un asin au calatorit Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, împreuna cu Sfântul Iosif, atunci când au fugit în Egipt, pentru a scapa de mânia Regelui Irod, care omora toti pruncii. 30 de ani mai târziu, Mântuitorul Iisus Hristos intra în Ierusalim, întâmpinat de multimi, purtat tot de un asin. Venea calare pe un animal blând si simplu, dând astfel dovada de smerenie si modestie. Nu a venit calare pe un cal, caci în acea perioada caii nu erau folositi decât de cei bogati sau de soldati, în lupta. Mântuitorul însa era Domnul Pacii, al celor umili si simpli. Asinul a fost binecuvântat de Dumnezeu, caci animalul acesta are, înca de la nastere, semnul crucii pe spinare. Iata ce ne povesteste legenda: "Atunci când a facut Dumnezeu animalele pe pamânt, a facut si pe magar, urechiat si blând tot ca acum ... iar dunga ce o are pe spinare, în forma de cruce, se povesteste ca acest semn i-a fost facut de Dumnezeu, când l-a binecuvântat, pe vremea când l-a încalecat Iisus Hristos, spre a intra în Ierusalim."

"Magarul are cruce pe spate, fiindca a adus în spate pe Cel ce a purtat Crucea."


Legenda plopului
 

arrow A fost odata un baiat tare rau. Cât era ziulica de mare, colinda prin sat si se tinea doar de rele. Cauta cuiburile pasarilor si le spargea ouale, chinuia bietii câini care nu-i faceau nici un rau, legându-le câte o tinichea de coada si apoi luându-i la goana. Dar cel mai mare pacat al sau era ca îsi batea joc de oamenii batrâni. Bunul Dumnezeu era foarte mâhnit de purtarea baiatului, dar Se hotarî sa încerce sa-l schimbe si o trimise pe pamânt pe Sfânta Duminica. Aceasta se preschimba într- o batrâna sarmana si gârbovita de ani si se aseza la usa bisericii în zi de sarbatoare, când tot satul era strâns la slujba. Ca sa-i încerce inima, batrâna i-a cerut baiatului un mar sau un colac, dar acesta nu doar ca nu s-a îndurat sa faca pomana cu un om sarman, dar i-a si raspuns urât bietei femei. Vazând atâta rautate, Sfânta Duminica se preschimba la loc, înconjurata într-un nor luminos. Toti satenii au cazut în genunchi, închinându-se în fata unei asemenea minuni si bucurându-se de prezenta sfintei în mijlocul lor. Speriat, baiatul obraznic a rupt-o la fuga, dar în urma sa a mai auzit vorbele sfintei:
- Stai pe loc, copil rau ce esti! Coborâsem pe pamânt pentru mantuirea ta, dar vad ca rautatea ta n-are leac. Nu meriti sa traiesti în chip de om, caci nu cunosti ce-s mila si îndurarea. Sa te prefaci într-un copac rece si nesimtitor, iar bucuria florilor si a fructelor sa n-o cunosti! Chiar în timp ce fugea prin curtea bisericii, copilul simti cum inima îi îngheata, trupul i se preface în trunchi, bratele în ramuri, iar picioarele în radacini adânci.

Asa a aparut plopul...

...care si astazi creste cât mai sus, spre înaltul cerului, sa ceara iertare lui Dumnezeu si Sfintei Duminici, iar ca semn al parerii sale de rau îsi misca neîncetat frunzele, tremurând chiar si atunci când nu bate nici o boare de vânt. Plopul nu face nici flori si nici fructe, iar pasarile nu-si fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sadesc în apropierea caselor, caci la vreme de furtuna, plopul este primul traznit de fulger, amintindu-ne astfel de pedeapsa pe care cei rai si nechibzuiti o vor primi.